Azi noapte am avut un vis: se facea ca mergeam pe o campie mare, pustie, nesfarsita. Era soare si frumos. Aveam langa mine pe cineva dar nu-l vedeam, doar il auzeam din cand in cand spunandu-mi ceva, dar nu intelegeam ce. Tot mergand am inceput sa intalnim oameni, la inceput putini, pe urma din ce in ce mai multi. Vorbeau, erau voiosi si radeau. Atunci vocea mi-a spus: "esti ceea ce vrei sa fii". Am mers printre ei; dupa un timp am observat ca oamenii se imputinau luandu-le locul serpi. Din ce in ce mai multi. Sasaiau, sforaiau si serpuiau. A inceput sa se'nnoreze. Vocea iar mi-a spus: "esti ceea ce vrei sa fii". Am trecut mai departe, iar serpii s-au transformat in bovine. Multe. Sute, mii, milioane. Mugeau, rumegau si mergeau toate intr-o directie, incet, ne'ntrerupt. A'nceput sa ploua. Am auzit vocea: "esti ceea ce vrei sa fii". Ne-am continuat drumul si, usor-usor, bovinele s-au transformat in corbi, stoluri-stoluri, negri, croncanitori, galagiosi. Ploaia e torentiala, deasa si rece, cerul e cenusiu inchis. Vocea imi spune: "esti ceea ce vrei sa fii". Eu ma bucur, nu vreau sa fiu nici sarpe, nici bovina, nici corb, vreau sa fiu om. Ploaia devine o revarsare de ape, cerul e negru. Vorbesc, dar corbii nu ma inteleg. Incet, ma cuprinde disperarea: ce-am sa fac eu intr-o lume de corbi? Disperarea creste; mare, grea, dureroasa, aproape reala......
Ma trezesc, respir sacadat. Uf, bine ca nu a fost decat un vis urat. Sunt inghesuit, o imping pe nevasta-mea si ii spun sa se dea mai incolo. Nu-mi iese decat un carait gros si sinistru. Ea imi raspunde cu un muget surd, indepartat, somnoros......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu